Sunt prima femeie din istoria familiei mele care are oportunitatea de a-și asuma riscuri fără să-și riște viața prețioasă – O realizare profundă inspirată de Ailey Jolie
Hei, fată,
Uită-te la tine.
Ia-ți un moment și privește-te.
Felul în care arăți, felul în care te simți, felul în care gândești, felul în care acționezi. Simte-ți energia, puterea, forța, înțelepciunea. Simte-ți focul.
Ai ales drumul lung și plin de ocoluri. Oamenii ar putea crede că greșești, că ești imatură sau ciudată, dar nimic din toate astea nu contează, pentru că ceea ce ai învățat și descoperit – profunzimile ființei tale pe care le-ai atins și, ca rezultat, înțelegerea ta asupra acestei lumi, a oamenilor din ea, a ceea ce o alimentează și a puterii pe care o deține – merită fiecare cotitură, fiecare rătăcire, fiecare moment în care te-ai simțit pierdută.
Te-ai simțit întotdeauna diferită.
Întotdeauna ai simțit că oamenii nu te pot accepta cu adevărat și niciodată nu ai înțeles de ce. Nu ai știut niciodată ce anume era atât de greșit sau ieșit din comun – ce ai spus sau făcut care te-a lăsat mereu în afară, privindu-i pe ceilalți din exterior.
Ceea ce nu știai atunci era că nu era vorba despre ceea ce ai făcut sau nu ai făcut, nici despre ceea ce ai spus sau nu ai spus – era vorba despre energia pe care o porți. Acea energie care nu poate fi explicată în cuvinte, ci doar simțită.
Iar energia ta a declanșat întotdeauna ceva în ceilalți, într-un fel sau altul, pentru că a vorbit cu acele părți ale lor pe care le-au suprimat de frică. Frica de a le recunoaște, știind că, făcând acest lucru, ar putea fi împinși să iasă din mulțime.
Cel mai bine păstrat secret al lumii este acesta: dacă fiecare își găsește curajul de a se vedea cu adevărat și de a se alinia cu esența sa, nu va mai exista o mulțime din care să iasă, pentru că vom sta cu toții împreună ca indivizi, fiecare exprimându-și energia și pasiunea în cea mai pură formă.
Dar tu nu știai asta.
Și astfel, ai acționat mereu ca tine, dar niciodată nu ai fost pe deplin tu însăți. Și a fost greu uneori, știu că a fost, îmi amintesc cum te-ai simțit atât de alienată, atât de urâtă, ridiculizată, atacată. Cu cât încercai mai mult să te conformezi și să-ți negociezi locul, cu atât erai împinsă și mai departe.
Dintr-o etapă a vieții în alta, te-ai schimbat, te-ai adaptat, te-ai modelat pentru a te integra – să te potrivești, să fii acceptată, să rămâi în linie. Și a fost greu. Ai trăit într-o stare constantă de conflict interior, dorindu-ți să fii acceptată, să obții ceea ce îți doreai, dar niciodată neîncrezătoare pe deplin în propria ta unicitate.
Uneori, scăpări de autenticitate îți ieșeau la suprafață – uneori ai plătit un preț pentru ele, alteori ai fost doar o sursă de divertisment. Dar atenția ta era mereu acolo. La ei.
Privind în urmă acum, nu știu cum ai făcut-o, cum ai continuat să te schimbi, să te adaptezi, să crești și să evoluezi, chiar și în medii rigide care te limitau. Și totuși ai mers mai departe, ai împins barierele, până ai explodat din ele. Din acel moment, nu a mai existat cale de întoarcere, indiferent cât de mult te-a încercat frica să te țină pe loc.
Fata mea frumoasă, nu doar că te-ai eliberat, ai învățat să fii liberă.
Mult timp ai crezut că, doar pentru că știi că ești liberă, vei fi automat liberă.
Și ți-a luat timp să înveți cum să fii liberă. Dar ai reușit. Și magia a început să te urmeze.
Și acum spui:
Știu cât de inteligentă și înțeleaptă sunt.
Îmi iubesc profunzimea gândurilor și felul larg în care privesc lumea.
Sunt diferită de cei din jurul meu și ador asta. Nu mă cred mai bună decât nimeni, în sfârșit mă simt egală cu toți. Nu am fost niciodată meniți să fim la fel; devenim noi înșine doar când ne permitem să ne întâlnim cu adevărata noastră esență.
Am muncit atât de mult și am realizat atât de multe. Nu mai sunt cine am fost. Port cu mine fiecare versiune a mea, nu ca o povară, ci ca pe o înțelepciune.
Fata anxioasă, fata timidă, fata care s-a simțit victima, iepurele prins în farurile mașinii – toate mă au acum. Pe cineva care să stea alături de ele, să le iubească, să le protejeze, să le vadă și să le înțeleagă.
Nu știu exact cum va arăta viața mea de acum înainte, dar o simt.
Nu știu ce formă va lua sau cum se va desfășura, dar sunt entuziasmată să descopăr.
Locurile în care voi merge, spațiile în care voi trăi, oamenii pe care îi voi întâlni și acel cineva pe care îl simt apropiindu-se de mine.
Iubesc fiecare versiune a mea pe care am testat-o și explorat-o, și pe fiecare versiune care va veni.
Mă dedic să fiu prezentă, să văd frumusețea, să-mi urmez pasiunea și să am încredere în mine si entuziasmul fiecărui moment.
Să știu că sunt iubită și susținută necondiționat de univers, pentru că
Eu sunt universul.
Cu toată dragostea mea,
Eu.
Comments